Dezmembrarea Uniunii Europene a devenit mult mai probabilă sub presiunea pandemiei Covid-19, deoarece dezamăgeşte prin reacţia târzie, lipsa de solidaritate şi lipsa de soluţii atât medicale, cât şi financiare şi economice.
Un excelent articol pe această tema a publicat, astăzi, 28 martie 2020, Hugo McCafferty, în „Irish Independent”, pe care merită să îl punem în faţa cititorilor noştri.
Să nu uităm că Italia, ţara cea mai lovită de epidemia de coronavirus din Uniunea Europeană (alături de Spania), era privită ea însăşi, cu doar două luni în urmă, ca un virus economic în UE, datorită situaţiei sale periculoase.
Evident, poziţia economică şi financiară a Italiei, în răstimp, a devenit catastrofală.
BURSA
„Agonia provocata de virus a lăsat Italia să se simtă abandonată de UE”
Întrucât Italia se ocupă de şocul unui sistem de asistenţă medicală aproape de colaps şi de trauma foarte reală a deceselor în timpul crizei coronavirusului, ţara se luptă si cu o altă epidemie potenţial dezastruoasă, contagiunea sentimentului anti-UE.
De la începutul focarului de coronavirus, Italia s-a simţit singură şi abandonată de partenerii săi europeni. Fiind prima ţară care s-a confruntat cu un focar de coronavirus, a servit ca un exemplu de ce trebuie făcut şi ce nu, pentru alte ţări, ceea ce, fără îndoială, va salva vieţi în întreaga UE.
Cu toate acestea, Italia a fost nevoită să se apere de acuzaţii şi insinuări de administrare greşită şi incompetenţă din partea altor ţări, în timp ce se ocupa de aceasta.
La începutul lunii martie, o emisiune de televiziune franceză, „Groland” de pe Canal +, a stârnit indignare în toată Italia când a difuzat un segment care arăta un pizzaiolo italian [nn – o persoana care face pizza, intr-o pizzerie] care tuşea şi scuipă mucus verde pe o pizza, cu o voce: „The Corona pizza”, noua Pizza italiană care va face înconjurul lumii „.
Aceasta a provocat discordie, ministrul italian de externe, Luigi Di Maio, numind clipul „dezgustator” şi „inacceptabil”. Ulterior, canalul şi-a cerut scuze.
Având în vedere ceea cat a trecut de atunci, poate părea banal, dar subliniază insensibilitatea cu care s-a confruntat Italia în primele zile ale crizei.
In aproape aceeaşi perioadă, în Italia s-a anunţat că Germania bloca exporturile de materiale medicale, provocând o distantare diplomatica cu Elveţia şi Austria. Angela Merkel a negat existenţa unei interdicţii la export, dar a spus că „vor doar să se asigure că materialele medicale sunt pe mâinile corecte”.
Italia, o ţară aflată în genunchi cu coronavirus, care a fost încă în măsură să trimită echipe de experţi în salvarea cutremurului în Croaţia la momentul de nevoie, a fost tulburata. Gestul a fost văzut ca opusul solidarităţii şi a servit doar pentru a sublinia italienilor că sunt singuri.
Câteva zile mai târziu, preşedintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a confirmat ca a lasat pieţele financiare în cădere liberă si aproape că a respins Italia din moneda unică în proces, când a spus: ” Nu suntem aici pentru a închide spread-urile [obligaţiunilor]. „
Ulterior, ea a făcut un un pas inapoi si a anunţat planul de stimulare a BCE de 750 miliarde EUR pentru a ajuta ţările afectate de coronavirus.
În timp ce vecinii Italiei au închis graniţele şi au blocat aprovizionările, China a trimis livrări, virologi şi medici, din proaspăta criză de la Wuhan, pentru a ajuta Italia. Chinezii au apărut la conferinţele de presă din timpul nopţii transmise la televizor. Chiar şi Rusia a trimis avioane de aprovizionare şi expertiză, la fel si Cuba. SUA au ajutat la construirea unui spital improvizat în afara Romei, dar ajutorul care a ajuns de la „tovarăşi” a fost mult mai vizibil.
Pentru italieni, UE a fost invizibilă în timpul necesar. Economia, care se luptă deja, va fi cufundată într-o recesiune severă şi de durată, iar italienii au impresia că vor trebui să se ajute singuri când se va sfârşi criza.
Primul ministru Giuseppe Conte s-a unit cu alţi opt lideri ai statelor UE pentru a solicita un „coronabond”, un mecanism de strângere de fonduri pentru o recuperare cu datorii comune ale UE, cerere care a dus la o dezbatere serioasă între liderii financiari ai UE în cadrul unei conferinţe video. Rezultatul a fost un sut in cutia de pe trotoar, cu un apel pentru liderii sa revină cu propuneri în două săptămâni..
Italienii au mai văzut asta. Ei au fost ameninţaţi cu măsuri punitive de către Comisia Europeană pentru excesul de cheltuieli care vizează relansarea economiei. De fiecare dată când Italia are nevoie de sprijinul UE, este lăsată pe cont propriu. De la criza financiară din 2009, un deceniu de austeritate care a afectat afacerile italiene, până la criza imigraţiei şi Regulamentul Dublin, statele UE au privit propriile interese în detrimentul Italiei.
Dacă populismul şi politica de identitate naţională au prins deja rădăcină în Italia, criza de coronavirus oferă o casă perfectă pentru ca sentimentul anti-UE să înflorească. Europa ar trebui să fie atentă la semnele de avertizare.
Matteo Salvini şi partidul sau Lega abia aşteaptă oportunitatea sa prinda aripi. Liderul s-a consolidat în timpul crizei de coronavirus, pozitionându-se între minimalizarea problemei şi solicitarea unei blocări complete.
După felul în care a gestionat criza, Conte a gândit bine, dar în această ţară guvernele cad uşor şi puteţi fi siguri, Lega va urma promisiunea unui referendum „Italexit”.
Mişcarea Cinci Stele, partener în actuala coaliţie de guvernare din Italia, a combătut ani de zile aderarea la UE, punând la îndoială avantajele acesteia.
Când această criză se va încheia şi dacă Marea Britanie isi va reveni repede, în timp ce Italia, închinata la euro, va stagna, toate argumentele pro-UE vor fi anulate.
Insusi domnul Conte, adresându-se UE în parlament, a spus că „dacă ne ajutaţi aşa cum aţi facut-o în trecut, atunci vom face acest lucru noi înşine”.
UE trebuie să acţioneze ca o comunitate, ceea ce este bun pentru Italia este bun pentru uniune.
Irish Independent
Sursa stire bursa.ro
